Colectii si antichitati Romania
Numismatica, filatelie, arta si investitii
Avers: o balanță și un ciocan de judecător, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2023”.
Revers: sediul Camerei de Comerț și Industrie a României din București și inscripția „70 DE ANI DE LA INFIINTAREA CURTII DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNATIONAL”.
Sursa: Bnro.ro
| Monedă ArgintValoare nominală: 10 lei;Metal: Argint 999/1000;Greutate: 31,103 grame;Dimensiune: diametru 37 mm;Margine: zimțată;Calitate: proof;Tiraj Maxim: 5000; |  | Avers: Arcul de Triumf din București, creație a arhitectului Petre Antonescu, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, anul de emisiune „2023”, stema României și valoarea nominală „10 LEI”. |
 | Revers: portretul, numele lui Petre Antonescu și anii între care a trăit acesta „1873” și „1965”. | |
În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 21 august 2023, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema 100 de ani de la nașterea lui Ion Voicu.
Caracteristicile monedei sunt următoarele:
| Metal | Argint |
|---|---|
| Valoare nominală | 10 lei |
| Titlu | 999‰ |
| Formă | rotundă |
| Diametru | 37 mm |
| Greutate | 31,103 g |
| Cant | zimțat |
| Calitate | proof |
| Avers |  |
| Revers |  |
Aversul monedei prezintă un disc și brațul unui pickup, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2023”.
Reversul monedei îl prezintă pe Ion Voicu cântând la vioară, numele violonistului și anii între care a trăit acesta „1923” și „1997”.
Monedele din argint vor fi ambalate în capsule de metacrilat transparent și vor fi însoţite de broşuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.
Tirajul maxim pentru moneda din argint este de 5.000 piese.
Preţul de vânzare pentru moneda din argint este de 470,00 lei, exclusiv TVA, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.
Monedele din argint cu tema 100 de ani de la nașterea lui Ion Voicu au putere circulatorie pe teritoriul României.
Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.
Informații cu privire la achiziția monedelor se regăsesc pe site-ul Băncii Naționale a României, secțiunea Numismatica.
În cazul în care stocul de monede numismatice destinat rezervărilor online se epuizează, vă informăm că există și posibilitatea achiziționării direct de la ghișeele sucursalelor regionale ale BNR, fără a fi necesară o rezervare în acest sens, începând cu data lansării emisiunii respective.
Moneda de 250 lei din 1940, denumită „LEGIONARA” , este una dintre cele mai iconice și controversate monede emise în România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această monedă poartă o semnificație istorică profundă și este înconjurată de mituri și controverse legate de contextul politic al vremii și de utilizarea sa ca instrument de propagandă.
Aspect Fizic: Moneda de 250 lei din 1940 are un diametru de aproximativ 38 mm și a fost confecționată din cupru-nichel. Pe fața monedei este prezentă imaginea bustului regelui Carol al II-lea, înconjurat de inscripția „CAROL II REGE AL ROMÂNILOR.” Pe cealaltă parte a monedei, se găsește stema României, înconjurată de inscripția „PATRIA ȘI LEGIUNEA ARDELEANA.” Aceasta este moneda care a fost supranumită „LEGIONARA” datorită inscripției menționată.
Context Istoric: În 1940, România trecea prin schimbări politice și teritoriale semnificative. Regiunea Ardealului a fost cedată Ungariei printr-o decizie controversată, iar monedele cu inscripția „PATRIA ȘI LEGIUNEA ARDELEANA” au fost emise în semn de susținere a deciziei de a ceda Ardealul. „Legiunea Ardeleană” se referă la Mișcarea Legionară, o organizație politică și socială extrem de controversată și influentă în România în perioada interbelică.
Simbolismul și Controversele: Această monedă a fost emisă în timpul regimului lui Carol al II-lea și a fost privită ca o încercare de a sprijini agenda politică a regelui și a promova autoritatea sa. Inscripția „PATRIA ȘI LEGIUNEA ARDELEANA” a fost percepută ca o afirmare a alianței regelui cu Mișcarea Legionară.
Colecționare și Valorificare: Moneda de 250 lei din 1940 „LEGIONARA” este foarte căutată de colecționari de monede, numismați și istorici, datorită semnificației sale istorice și controversate. Aceasta are o valoare financiară foarte mare datorita tirajului mic si deasemenea are si o valoare culturală și istorică importantă.
Amintirea Istorică: Această monedă servește ca memento al unei perioade critice în istoria României și reprezintă provocările și alegerile cu care țara s-a confruntat în timpul războiului și schimbărilor politice. Este important să analizăm aceste obiecte ca fiind ilustrative ale contextului istoric și politi ce le-au generat.
În concluzie, moneda de 250 lei din 1940, cunoscută și sub numele de „LEGIONARA” este o piesă de istorie numismatică care poartă în ea povestea complexă a perioadei și deciziilor politice din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în România.
„Fă binele și orice ți se va întâmpla, el nu piere. Oricât ai fi de prigonit, ori în ce chip ți s-ar isprăvi viața, chiar îți vine ceasul; dacă nu al fericirii,măcar al rugăciunilor recunoscătoare pe mormântul tău. Soarta lui Brâncoveanu, slăvit până și acolo unde sângerase și vădit cu cele mai mari laude chiar și acolo unde stătuse două veacuri ascuns, o spune îndestul!” Nicolae Iorga
Domnitorul martir și sfânt Constantin Brâncoveanu descindea după tată din Boierii Brâncoveni, iar după mamă (jupâneasa Stanca) din vestita familie a Cantacuzinilor. Tatăl său, Matei, zis Papa Brâncoveanu, moare într-o luptă de apărare a Dealului Mitropoliei în anul 1655, în timpul răscoalei unui regiment de lefegii străini. Grija pentru copilul de numai un an este preluată de stolnicul Constantin Cantacuzino, care se întorsese de la studii din Italia (Padova).
În timpul domniei unchiului său, Șerban Cantacuzino, tânărul viitor domn Constantin Brâncoveanu obține prima dregătorie (al doilea postelnic) la vârsta de 18 ani. Urmează mai apoi parcurgerea unor trepte ierarhice cum au fost logofăt, mare agă, ispravnic de scaun (la 26 de ani) și, după numai un an, mare postelnic. La moartea domnitorului Șerban Vodă, boierii, împreună cu Înalta Poartă de laIstanbul, îl confirmă ca domn. Era anul 1688, când Brâncoveanu avea 34 de ani.
La vârsta de 20 de ani (anul 1674) se căsătorise cu Maria, nepoată de fiu a fostului domn, Antonie Vodă din Popești. Cu soția sa, viitorul domnitor a avut 11 copii: patru băieți și șapte fete.
Cunoscător al limbilor turcă, greacă și slavonă, s-a manifestat ca o personalitate recunoscută și activă pe plan european, asigurând pe timpul domniei lui de 26 de ani (1688-1714) o epocă de binefaceri pentru Țara Românească în toate domeniile.
Moștenirea domniei lui Constantin Brâncoveanu se trage din ceea ce a reprezentat el ca personalitate de prim rang: om politic, diplomat, gospodar, reformator, sprijinitor al culturii, însemnat ctitor de așezăminte și de școală, creator de epocă și de stil („stilul brâncovenesc”), domn creștin și martir al neamului românesc.
Sub cârmuirea lui Vodă Brâncoveanu se remarcă o epocă de renaștere culturală, din care se desprinde vizibil Academia Domnească din București, înființată de Șerban Cantacuzino, dar reorganizată de noul domn. Aici se predau cunoștințe umaniste și științifice, având prezenți la cursuri și tineri din alte țări. Stilul brâncovenesc în domeniul învățăturii este exprimat prin sintagmele „setea de carte” sau „chemarea spre învățătură”. În domeniul artei apar schimbări vizibile mai ales în arta aurarilor și argintarilor care îmbrăcau cărțile de mare valoare, arta gravorilor care ilustrau tipăriturile, pictura, în care excelează Pârvu Mutu Zugravul, „zugravul zugravilor” epocii brâncovenești.
Stilul brâncovenesc în arhitectură îl regăsim la bisericile de la Mănăstirile Hurezi, Râmnicu Sărat, Doicești și Sfântul Gheorghe Nou din București. La construcțiile laice stilul se evidențiază la Palatul de la Potlogi, la cel de la Mogoșoaia și la ansamblul refăcut al Curții Vechi.
În anul 1714, în ajunul sărbătorilor de Paști, domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost ridicat de un trimis al Înaltei Porți și dus la Constantinopol, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, cu cumnatul său Sfetnicul Ianache Văcărescu și o parte din avere.
Închiși în sinistra închisoare Yedikule, Istanbul, vreme de patru luni, au fost supuși la chinuri și îndemnați să renunțe la creștinism pentru a recăpăta libertatea. Refuzul domnitorului a fost pedepsit de Sultan cu condamnarea la moarte. În ziua de 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, domnitorul împreună cu sfetnicul și cei patru fii ai săi au fost executați prin decapitare. Trupurile lor aruncate în mare au fost recuperate de creștini și îngropate în insula Halki. De aici, după multe și periculoase încercări, în anul 1720, Doamna Maria, văduva voievodului martir, a recuperat rămășițele soțului ei și le-a depus la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Pentru credința lor neabătută, pentru modul exemplar în care au înfruntat moartea rămânând creștini până la capăt, în anul 1992 Biserica Ortodoxă Română i-a trecut pe cei șase martiri în rândul Sfinților.
Mărcile poștale ale emisiunii 300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni aduc un omagiu sacrificiului suprem al Sfântului Constantin Brâncoveanu, cel care rămâne în istoria neamului și în conștiința românilor ca ultimul domnitor al evului mediu, primul domnitor al epocii moderne și „Apusul de soare” al domnilor Basarabi.
Timbrul cu valoarea nominală de 2,40 lei reproduce imaginea domnitorului Constantin Brâncoveanu într-o gravură de epocă, alături de efigia Domnitorului.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5,00 lei este ilustrată icoana din Biserica Mănăstirii Hurezi, care îi înfățișează pe Sfinții Martiri Brâncoveni, alături de Ianache Văcărescu.
Timbrul cu valoarea nominală de 14,50 lei ilustrează imaginea clădirii Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti, lăcaș voievodal Brâncovenesc, reprodusă după o litografie din sec. al XIX-lea reprezentând lăcașul de cult, aceasta fiind ultima ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu și adăpostind mormântul cu moaștele acestuia.
Romfilatelia aduce respectoase mulțumiri Preafericirii Sale Părintele Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopiei Bucureștilor, Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București și Mănăstirii Hurezi pentru binecuvântarea și sprijinul documentar oferite la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Data de aparitie: 2014-08-16
